Trecuse Sabatul, trecuse cu dor
Cu plânset amarnic și jale și fiere,
Doar ele știau și sufletul lor
Tristețea adâncă și-a lor grea durere.

Zorii nășteau un nou răsărit,
Luna pleca lăsând loc luminii
Ele mergeau spre Omul iubit
Spre Cel ce a dat valoare iubirii.

Cu miresme și flori se îndreptau spre mormânt,
Spre Domnul lor scump ce pe cruce a murit,
De povara păcatului lăsându-se frânt,
Închis cu o piatră în mormânt de granit.

Mergeau tăcute cu ochii în lacrimi
Cuvinte n-aveau, doar durere și jale
Doar amintirea de chinuri și patimi
Când Mielul trecea prin a morții vale.

Atâta durere, dușmănie și ură,
Atâta ocară și-atâta zdrobire,
Ochii lor nicicând nu văzură
Atâta dispreț și atâta învrăjbire.

Magdalena pășea cu coșul în mâini,
În timp ce Maria gândea cum să treacă
De straja formată din cei trei romani,
Ce privind înspre ei o teamă-i provoacă.

Deodată un zgomot și-un tremur simțiră,
Pământul tremura sub picioarele lor,
O lumină curată ca de fulger văzură,
Un înger al Domnului cobora în zbor.

Priviră spre piatră dar piatra cea mare
Zăcea prăvălită la picioarele lor,
Intrară în mormânt, în camera goală
În care zăcuse al lor scump Odor.

Priviră prin în jur, dar nu L-au găsit,
Întrebară îngerul cu veșmânt luminat:
-Unde l-ați pus pe Cel răstignit
Pe-al nostru Rabi cel minunat?

El le răspunse: Vă rog nu vă temeți!
Căutați pe Isus cel răstignit?
Iată locul, dar mergeți și spuneți
C-a înviat, ucenicilor ce L-au iubit.

Cuprinse de bucurie și de-o frică profundă
Au rupt-o la fugă prin urzici și prin mirți,
Să spună tuturor ce voiau să audă
Că învățătorul Isus înviase din morți.

Pe drum se-ntâlniră cu Domnul Isus,
Pe genunchi au căzut și s-au închinat
Dar Domnul Isus cu blândețe le-a spus
Să meargă, să spună fraților ce-au aflat.

Amin!
14.04. 2025